Tag Archives: arhitectura

Amintiri despre Brașov V: Casa cu vultur

Pentru amintirea de azi coborâm către Brașovechi pe strada Lungă până la intersecția cu fosta stradă a Operetei. Pe aici trece unul din drumurile posibile către sau dinspre casă. Celălalt, mai frecventat de către mine, este prin Șirul Livezii. Demult, pe vremea când nu apucasem să trec de multe ori pe acolo pentru simplul motiv că existam de prea puțini ani pe Pământ (vreo trei-patru), cineva din familie s-a gândit să îmi indice, cu grija cu care arăți unui copil ceva ce i-ar putea stârni interesul la acea vârstă, un vultur sculptat la colțul casei dintre cele două străzi. Și de atunci am rămas fixat. De fiecare dată când sunt în preajmă privesc spre vultur. El stă nemișcat, sub turnuleț. Tencuiala s-a mai scurs, strada Operetei a devenit a Bisericii Române, dar vulturul așteaptă de decenii cu aripile deschise un zbor ce nu a început încă, cu capul întors de la lunga stradă, ignorând firele electrice care stau să-i lege picioarele.

Cine știe ce mecanisme ale memoriei au făcut să îmi rămână întipărit acea particulă de timp de acum aproape 20 de ani. Poate că a fost evenimentul care a declanșat interesul meu pentru detalii evidente sau ascunse ale clădirilor pe lângă care trec. Cert e că vulturul casei de pe colț va rămâne primul amănunt de arhitectură pe care l-am conștientizat vreodată.

PS: Astăzi am observat numeroasele simboluri ale strugurelui de la baza ferestrelor.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania
III – Cu trenul pe stradă
IV – Ziua când au venit americanii

Ce s-a mai schimbat în ultima sută de ani

Brașovenilor le este, cu siguranță, familiară clădirea din imaginea de mai jos. Din 1970 găzduiește Muzeul de Artă al județului Brașov. Destinația inițială a construcției fusese de sediu al Asociației Meseriașilor Sași (Gewerbeverein). După părerea mea este o piesă de arhitectură potrivită pentru zona în care a fost ridicată, în plin centrul Brașovului (actual), fix pe latura nord-estică a cetății. Datează din perioada antebelică (1902), pe când construcțiile se ridicau totuși cu gust și în acord cu stilul dominant al spațiului în care erau clădite.

Muzeul de Artă Brașov

În acea perioadă în care estetica orașului era un principiu de cinste, micul palat se învecina, pe partea dreaptă cum privim noi în fotografie, cu o altă vilă superbă – vila Schuller – care avea o mică grădină  la intrare, fațada fiind puțin mai retrasă de la frontul stradal. În stânga, dincolo de o grădină de vară cu care se învecina direct, se afla impozanta vilă a inginerului Kertsch. Văzut în imagini de epocă – cum sunt cele din partea de jos a site-ului Muzeului de Artă – ansamblul pare o încântare.

Timpurile s-au schimbat, de atunci au trecut două războaie și un regim dictatorial. Iată la ce am ajuns azi:

Bietul palat este sufocat de doi mastodonți paralelipipdici cenușii, moștenire din Epoca de Aur. Vila Kertsch a fost distrusă în război, iar pe locul ei a crescut un alt cenușiu cu pretenții estetice, pe numele său Modarom (nu se vede în imagine), și un hotel comunistoid după un proiect standard al vremurilor. De partea cealaltă, un fel de palat al telefoanelor pe locul cochetei vile Schuller. În prezent acesta este mai mult în părăsire, de când cu desființarea centralei analogice pe care o găzduia, are o curte jalnică în spate pe care cu mare efort ți-o imaginezi ca fiind locul frumos de odinioară. Nu-l dărâmăm?

Doar grădina de vară a mai rămas sub o anumită formă, însă din terasa de la stradă de pe vremuri s-a transformat într-o bombă (boemă, ar zice unii), adăpost pentru beții mizere, undeva în spatele Muzeului. Pentru curioși, intrarea se face prin spațiul îngust dintre Muzeu și hotel.

NoMan’sLand-uri urbane şi cum putem scăpa de ele

Sunt locurile mici cele care fac un oraş mare să fie un spaţiu prietenos. O piaţetă, o stradă, un colţ de intersecţie sunt lucruri pe care, din mers, le ai în câmpul vizual vreme de 10, 30 de secunde sau un minut. De ce însă nu ar putea deveni puncte în care să pierzi zeci de minute pentru că pur şi simplu îţi plac, pentru că spun ceva despre oraşul tău sau pentru că te identifici cu ele? Nu ai nevoie de o Piaţă a Sfatului pentru a crea un micro-climat urban prietenos. Oraşul este înţesat de locuri cu potenţial arhitectonic ridicat, dar care stau într-o stare de aşteptare nedefinită, abandonate, ignorate şi dezordonate. Cam asta este ideea care a stat la baza expoziţiei „Intervenţie în Spaţiul Public braşovean. NoMan’sLand-uri urbane”. Sau cel puţin asta am citit eu printre rânduri. Termenul de NoMan’sLand urban mi s-a părut interesant, extrem de sugestiv şi de bine ales pentru spaţiile pe care le desemnează.

Expoziţia cuprinde 20 de propuneri de amenajare a diferitelor astfel de spaţii urbane venite din partea unor arhitecţi sau studenţi la Arhitectură. Proiectele, mai mult sau mai puţin complexe, mai mult sau mai puţin realizabile, urmăresc să ofere soluţii pentru punerea în valoare a unor arii precum piaţeta de la intersecţia străzilor George Bariţiu şi Paul Richter, piaţeta transformatorului de pe strada Castelului, strada Johann Gott, strada Băilor, etc. Eu unul aş împărţi propunerile astfel:

proiecte de complexitate redusă; îmbunătăţiri şi echilibrări arhitecturale ale unor mici spaţii care presupun efort şi resurse minime, dar care au şansa de a produce efecte spectaculoase. Fie că este vorba de igienizarea, iluminarea şi acoperirea legăturii îngustă dintre strada Nicolae Bălcescu şi strada Castelului, fie de plasarea câtorva bănci şi plantarea unor arbori pe strada Johann Gott, ideile mici şi orientate cătra practic sunt de multe ori cele mai apropiate de realizarea efectivă. Dacă se vrea.

proiecte de complexitate ridicată, fezabile; mă gândesc aici la propunerea de amenajare a unui pietonal de-a lungul zidului de sus al cetăţii, pe partea interioară. Ar fi o alternativă la plimbarea pe sub Tâmpa şi ar pune în valoare un culoar inaccesibil în prezent, un adevărat NoMan’sLand. Alte exemple: diferite soluţii pentru strada Băilor sau pentru piaţeta transformatorului.

proiecte de complexitate ridicată, futuriste; de fapt e unul singur, care, deşi spectaculos, va rămâne probabil la stadiul de idee o bucată bună de vreme. Este vorba de amenajarea unei esplanade de mari dimensiuni în perimetrul delimitat de Primărie, Poştă, Prefectură, corpul N al Universităţii, clăidrea Modarom şi parc. Nimic senzaţional până la mentionarea faptului că această suprafaţă ar trebui să fie la o cotă inferioară nivelului actual al străzii, iar bulevardul Eroilor să rămână suspendat pe piloni şi să primească un carosabil transparent. Restul vă las să-l vedeţi singuri. Dar şi dacă ar deveni realitate?… Cu menţiunea că aici nu vorbim despre un NoMan’sLand.

Trebuie să recunosc că nu toate propunerile mi-au mers la sufletul meu de braşovean; probabil e şi normal să fie aşa. Am observat că cel mai mare entuziasm mi l-au provocat chiar soluţiile simple, poate şi pentru că le văd cel mai aproape de a trece de planşa arhitectului şi de a deveni realităţi din peisajul braşovean. Pe deasupra, am constatat cu oarecare amărăciune că un laitmotiv regăsit în majoritatea pieselor expuse îl reprezintă problema traficului rutier. Pe unde îi trimitem să meargă cu maşina, unde îi parcăm, etc. Este păcat, pentru că zona vechiului Braşov a devenit mai mult a maşinilor decât a pietonilor, ceea ce nu e normal şi nici bine. Inima oraşului trebuie să rămână a oamenilor şi ar trebui să mai încetăm a face compromisuri în faţa celor patru roţi.

Expoziţia „Intervenţie în Spaţiul Public braşovean. NoMan’sLand-uri urbane” este la Poarta Ecaterina (bonus: am văzut poarta pe dinăuntru) până pe 5 noiembrie 2009 şi este organizată de Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Braşov-Covasna-Harghita.

Programul de vizitare:
luni-joi 16:00-18:00;
vineri-duminică 11:00-17:00

Intrarea este liberă.
Mai multe detalii la faţa locului şi pe spatiulpublicbrasov.ro.