Category Archives: Şi cultura?

Ce-am mai văzut şi, eventual, ne-a plăcut

O fărâmă de suflet salvată

Demolarea localului Bisericii Reformate de pe strada Eroilor care a avut loc în 1963 pentru a face loc aripii noi a hotelului Aro este considerat de mulți dintre brașovenii care au trăit acele vremuri drept unul din cele mai triste episoade din istoria orașului. Puțini știu însă că o fărâmă din spiritul acelui loc cu o arhitectură deosebită se păstrează încă în ziua de azi. Știați că orga destinată acelei biserici și-a găsit loc în cea de pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 40? O piesă de artă creată pentru un loc de suflet a ajuns într-un spațiu prea mic comparativ cu dimensiunile sale. Orga însă a fost salvată și astăzi este funcțională.

Am aflat acest lucru aseară, asistând la concertul pe care îl anunța Luana în articolul precedent. Pe de altă parte, trebuie să spun că m-am simțit extraordinar de bine acolo, ascultând orga și pe cei din Jugendbachchor. M-am convins, o dată în plus dacă mai era nevoie, că Transilvania este un izvor nesecat de cultură și artă. Iar cei de religie reformată sunt un grup care știu să se bucure de sărbători într-un mod simplu, cu zâmbetul pe buze.

Concert de Advent în compania Jugendbachchor

Concert de Advent în compania Jugendbachchor

Jugendbachchor (Corul de Tieret Bach al Bisericii Negre) vă invită duminică, 20 decembrie, cu începere de la ora 18:30, la concertul de Advent ce va avea loc în Biserica Reformată de pe strada C-tin Brâncoveanu nr. 40 (lângă Facultatea de Muzică Braşov).

Informatiile sunt preluate de la Beni Ghegoiu, mai multe detalii gasiti aici. Poate ne vedem acolo 🙂 Imi place ideea, imi pare rau ca nu am transmis-o mai departe din timp.

Biserica romano-catolică

Cred că am mai spus că îmi place să casc ochii în dreapta şi-n stânga atunci când merg pe stradă. Ei bine, azi am văzut o uşă deschisă. Era uşa bisericii romano-catolice „Sf. Petru şi Pavel” de pe strada Mureşenilor. Mi-am adus aminte că mai intrasem acolo şi vineri seara atras de aceeaşi uşă deschisă şi de un loc puţin cunoscut. Atunci era o slujbă în desfăşurare şi nu am vrut să deranjez, aşa că n-am intrat dincolo de al doilea rând de uşi, adică in naosul propriu-zis. Azi am trecut din nou pragul uşii de la stradă, cu gândul că poate nu se întâmplă nimic înăuntru şi că astfel aş putea să arunc şi eu o privire. Într-adevăr, nu se întâmpla nimic înăuntru. Partea proastă: acesta era motivul pentru care nici nu se putea intra.

Nu înţeleg de ce un monument precum biserica romano-catolică de pe Mureşenilor (pentru că este un monument, în afară de a fi un lăcaş de cult) nu este deschisă publicului larg (fie şi pe bani) în afara serviciilor religioase şi ale altor concerte care au loc ocazional acolo. Eu am tras cu ochiul de afară la interiorul relativ întunecat şi am descoperit câteva vitralii interesante, un decor aerisit şi rece specific lăcaşurilor catolice. Îmi pare rău că deocamdată nu am putut afla şi distinge mai multe. Ştiu însă sigur că acesta este genul de obiectiv care merită inclus în circuitul turistic al unui oraş, fie şi doar ca loc de adăpost în faţa tumultului străzii sau a arşiţei verii. Interesul pentru acest loc va veni de la sine odată cu trecerea pragului. Cel puţin aşa mi s-a întâmplat mie.

Expo Brassaï la Muzeul de Artă

Eveniment

Muzeul de Artă onorează memoria fotografului Gyula Halász prin expoziţia aniversară a 110 ani de la naşterea lui. Am auzit abia de curând de fotograf, cunoscut la nivel internaţional mai degrabă sub numele de Brassaï. Născut în Braşov, Halász s-a mutat însă la scurt timp în Paris, unde a surprins aspecte cunoscute ori ascunse ale vieţii oraşului, publicate sub pseudonimul care aminteşte de orasul natal.

Expoziţia

Se întinde în cele două săli de la parterul muzeului, cuprinzând pe lângă fotografiile sale o serie imagini biografice ale fotografului, din copilăria şi tinereţea lui, alături de cărţi poştale despre care descrierea menţionează “nedatate”, însă cu puţină insistenţă îşi trădează vârsta exactă. În colecţia prezentată, aparţinând Bibliotecii Judeţene Braşov, apar câteva fotografii cu Pablo Picasso, unele împreună cu fotograful. Pictorul nu este singura personalitate artistică majoră cu care Brassaï a avut tangenţe de-a lungul carierei: Henry Miller era unul din admiratorii fotografiei braşoveanului, în special datorită relevării faţetelor Parisului.

Imaginile surprinse în Paris în perioadele interbelică şi postbelică încapsulează atât locuri cunoscute cât şi senzaţii, stări, trăiri ale parizienilor de pe vremuri. În selecţia expusă veţi vedea imagini cu arhicunoscutul turn Eiffel, dar şi colţuri de stradă la care se sarută îndrăgostiţii la lumina unui lampadar, încrengăturile căilor ferate de la gara centrală, peisaje industriale ori urbane nocturne.

Frânturi din imagini

Mi-au placut în mod deosebit fotografiile nocturne care foloseau jocurile de lumini cu apa. Un trotuar proaspăt plouat înviorează superb o simplă stradă prin răsfrângerea luminilor şi reflexiilor, mai slabe, ale clădirilor şi trecătorilor. De parcă peisajul s-ar dedubla sau s-ar vedea pe sine în oglindă.

Sunt destul de multe fotografii realizate noaptea, cele mai captivante fiind cele care înfăţişează oameni ori alte entităţi în mişcare devenite tulburări translucide luminoase datorită timpilor lungi de expunere. Am reţinut una în mod particular; o veţi găsi în colţul din dreapta al sălii mari, în spatele pianului: fotografie asupra unei intersecţii luată de la etajul unei case, imediat ce s-a aşezat un strat subţire de zăpadă. La o privire mai atentă se observă urmele trecerii “fantomelor” pe trotuar, pe lângă două-trei grupuleţe nemişcate, iar pe drum apar liniile întunecate lăsate de maşini prin stratul de nea dar şi fire subţiri, luminoase, sinuoase, de intensităţi şi dimensiuni variate, ale farurilor plutind prin aer.

O altă fotografie spectaculoasă pentru privitor(ii mai degrabă neavizaţi, cum am fost noi) e cea a unei dansatoare aflată în plină piruetă, cu fusta generoasă evident în rotaţie însă cu figura surprinsă perfect. Cred că pe asta o gasiţi undeva în stânga pianului.

Amintindu-mi imaginile văzute, parcă mă tentează să mai fac o vizită expoziţiei, să mai privesc o dată pe îndelete. Pe de altă parte, având în vedere că respectiva colecţie aparţine Bibliotecii, nu pot să nu mă întreb ce se întâmplă cu ea atunci când nu e expusă. Oare se poate consulta, sau e scoasă din firidele prăfuite numai la zile mari?

Vizitare

Expoziţia fotografiilor lui Brassaï rămâne la Muzeul de Artă din Braşov până la 15 noiembrie şi o puteţi vedea în zilele de marţi până duminică între 10.00-18.00 pentru sume modice: 1 leu pentru elevi, studenţi şi preşcolari, 2 lei pentru pensionari şi 3.5 lei pentru cei ce nu se încadrează în aceste categorii favorizate 🙂

Muzeul de Artă găzduieşte la etaj expoziţia permanentă a numeroase lucrări de Nicolae Grigorescu, alături de o serie de tablouri realizate de Ştefan Luchian, Th. Pallady precum şi o sală mică dedicată artei moderne.

Resurse

Site-ul Muzeului de Artă – neaşteptat de cuprinzător şi bine realizat – şi pagina dedicată expoziţiei Brassaï

Album online la Masters of Fine Art Photography

Articol în Encyclopaedia Britannica

Articole Wikipedia: în română şi engleză

Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

Atenția mi-a fost atrasă de o placă de sticlă. Era pe la începutul verii și pe placă scria „Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului” – exact cuvintele care să suscite interesul unui brașovean interesat de viața culturală a urbei în care s-a născut. Clădirea tocmai ieșise dintr-o îndelungată restaurare dar încă nu era deschisă publicului.  Pe 8 septembrie a avut loc deschiderea oficială. Ce-i drept, o deschidere în avanpremieră menită să arate celor curioși piesa de rezistență a celui mai proaspăt muzeu din Brașov, adică pictura murală cu cea mai mare suprafață din Transilvania. Un fel de cireașă pe un tort neterminat, însă o cireașă delicioasă.

Pictura

Pictura a fost acoperită cu o ignoranță crasă în timpul diferitelor amenajări care au avut loc în timpul comunismului și a fost redescoperită cu ocazia restaurărilor de după ’89. Interesant este că descoperirea acestei minunate creații a fost o surpriză pentru restauratori, care nu dețineau documente legate de aceasta și de suprafața sa extinsă. Recondiționarea picturii a fost realizată după recomandările aflate în vigoare la nivel european, rezumându-se la decapare cu intervenții minime asupra lucrării propriu-zise (sub 5% din suprafață).

Ce mai vedem

Deocamdată doar parterul clădirii din Piața Sfatului 15 este vizitabil, existând premisele ca de anul viitor să fie deschise subsolul și etajul. Exponatele au fost selectate din depozitele Muzeului de Etnografie (a cărui secție este Muzeul Civilizației Urbane) astfel încât să evoce zilele de glorie ale urbei, când cultura săsească era la putere și părea că nu va pleca niciodată de la poalele Tâmpei. Ideile puse în lumină de curatori prin aranjamentele realizate ar fi caracterul comercial al clădirii, al Pieței Sfatului și al Kronstadtului de atunci, interferențele culturale dintre Orient și Occident, dar și obiceiurile săsești ilustrate de două costume tradiționale impecabile ale patricienilor (un fel de clasă socială superioară).

Muzeul și oamenii

Noi am intrat la muzeu miercuri pe la 4 după-amiaza, poate un motiv pentru care nu am văzut pe nimeni altcineva intrând atât timp cât am stat acolo. Cei de la muzeu nu păreau însă deloc pesimiști legat de volumul de public, ci mai degrabă dezamăgiți de lipsa de interes arătată de agențiile de turism. Și fiindcă tot veni vorba, să spun că m-am simțit deosebit de bine tratat acolo de către personal, mai ales că nu mai erau alți vizitători cu care să împart atenția acestora. Să mai adaug că am stat până la ora închiderii (18) la o discuție reconfortantă cu cei de acolo, oameni abia cunoscuți, dar deosebit de deschiși? A fost o plăcere să întâlnesc oameni pasionați de comorile culturii transilvănene, să descopăr cunoștințe comune și multe subiecte de dezbătut. Recomand cu căldură oricărui brașovean și oricărui turist să calce pragul Muzeului Civilizației Urbane, fie acum, fie anul viitor după deschiderea întregului spațiu, pe care cu siguranță o vom semnala pe blog.

Muzeul Civilizației Urbane este în Piața Sfatului la nr. 15 (colț cu Apollonia Hirscher) și este deschis de marți până duminică între orele 10-18 (vara), respectiv 9-17 (iarna). Programul de iarnă a intrat în vigoare astăzi, 1 octombrie.

Tarifele sunt de 2 lei pentru elevi și studenți, 3 lei pentru pensionari și 5 lei pentru restul lumii.