Amintiri despre Brașov III: Cu trenul pe stradă

În urmă cu vreo trei-patru ani a început în Brașov procesul de eliminare/relocare a industriilor prezente în zona centrală și peri-centrală a orașului. Extinderea urbană adusă de ultimele decenii a făcut ca unități industriale cu vechime în oraș să se trezească la un moment dat înconjurate de locuințe, bulevarde, spații comerciale. Probabil că era normal ca într-o zi să se facă simțită necesitatea modificării destinațiilor acestor zone care nu se mai încadrau sub nici o formă în peisaj.

Cu toate acestea, contrastul generat în peisajul urban producea de multe ori imagini interesante. Acum mă gândeam la căile ferate industriale care deserverau diverse întreprinderi. Existau câteva locuri în Brașov unde acestea traversau pur și simplu străzi, iar vehiculele feroviare circulau cu viteză extraordinar de redusă și erau însoțite de lucrători care mergeau în fața trenului și opreau traficul, de obicei cu niște stegulețe pricăjite și pătate de ulei. Dacă îmi amintesc bine, cele mai multe erau galbene.

La Rafinărie

Cele mai numeroase amintiri le am legate de ieșire și intrarea garniturilor în Rafinăria care funcționa pe strada Hărmanului. Ai mei au locuit un an din 1998 până în 1999 pe Aleea Petuniei, iar de la geamurile apartamentului se vedea în lungul aleii exact porțiunea de cale ferată care traversa cele patru benzi de circulație. La începutul perioadei în care am locuit acolo am fost oarecum surprins de frecvența cu care se circula. Se trecea de câteva ori pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica. Te puteai aștepta oricând să vezi o garnitură, la orice oră, fie zi sau noapte. În primele săptămâni eram lipit de geam de fiecare dată când se nimerea să fiu acasă și auzeam fluierele însoțitorilor trenului. Așa era, mai întâi erau fluierele, apoi se auzea motorul diesel al locomotivei (una portocalie) și abia apoi intra în câmpul vizual. Ori pleca locomotiva singură și după o perioadă se întorcea cu niscaiva vagoane pe care uneori le trăgea, alteori le împingea, ori pleca o garnitură întreagă și se întorcea locomotiva singură. De obicei tracta doar vagoane-cisternă (într-un număr care varia de la 1 la 5-6), dar câteodată mai avea adăugat și un vagon de marfă acoperit, acel model maro-vișiniu foarte comun. Era ceva inedit la început, dar, ce-i drept, cu timpul nu mai săream la auzul fiecărui fluier.

Alt aspect interesant al acelei căi ferate industriale constă în faptul că parcurgea, imediat după ieșirea din spațiul întreprinderii, o porțiune de vreo 200 de metri pur și simplu pe una din benzile de mers ale străzii Hărmanului – banda 1 a sensului spre centru – pe lângă spațiul verde care o separa de trotuar (vezi galeria de la finalul articolului). Îmi aduc aminte vag de una sau două ocazii în care eram în mașină și depășeam trenul pe banda a doua. Linia continua printr-o zonă înierbată din apropierea intersecției cu bulevardul Gării, pe ale cărui șase benzi le traversa ulterior și se pierdea într-o zonă unde calea ferată nu mai era ceva atât de deosebit.

Linia a fost scoasă atunci când Rafinăria a fost închisă. La depozitul Lubrifin din apropiere de Cristian există o locomotivă identică celei care se plimba pe Hărmanului și presupun că de fapt este una și aceeași. Doar o lampă de semnalizare cu lumină galbenă intermitentă a mai rămas pe unul din stâlpii electrici din apropierea traversării la nivel (vezi galeria). Din câte știu eu, aceea este ultima lampă de semafor de tipul celor mari, care au existat în anii ’90 în Brașov. Exista câte o lampă pe fiecare sens și presupun că erau comandate din interiorul întreprinderii.

Atelierul de zonă

Este ultima rămășiță a ansamblului vechii gări CFR Brașov, care ocupa o mare parte din suprafața delimitată de strada Hărmanului, bulevardul Gării și bulevardul Victoriei. A fost funcțional până recent. Nici acesta nu mi-a fost străin, pentru că, după episodul „Petuniei”, ai mei s-au mutat pe strada Ștefan Mironescu (cunoscută mai ales după denumirea veche de „Aleea Crângului”). De la geamurile noii locuințe se putea vedea foarte bine în interiorul curții atelierului. Bănuiesc că nu aici se derula greul activității de întreținere/reparație a vehiculelor feroviare din Brașov, dar înăuntru se aflau totuși în permanență vagoane, unele mai pricăjite, altele – puține la număr – mai arătoase. Tot timpul era activitate, se auzeau bufnete de tampoane și sirene de locomotivă.

Legătura dintre atelier și restul rețelei de cale ferată se făcea printr-o trecere la nivel cu bulevardul Gării, undeva în apropierea Sălii Sporturilor, nu departe de linia despre care am vorbit la paragraful precedent. Aici apărea un alt tip de contrast, linia trecând printre blocuri. Îmi amintesc că imediat lângă poarta atelierului era un bătător de covoare, nu departe de pârghia unui macaz.

Racordul a fost desființat în 2007, la fel ca și cel cu Rafinăria. Astăzi atelierul este în părăsire și probabil că terenul va intra pe mâna dezvoltatorilor imobiliari.

În Bartolomeu

În această zonă găseam pe vremuri un racord care deservea fostul Fartec. Racordul se desprindea din magistrala 200 undeva în dreptul intersecției dintre străzile Stadionului și Avram Iancu, traversa strada Stadionului, continua pe o distanță scurtă prin spațiul verde care mărginea strada Mihai Viteazul (această zonă este acum ocupată de stația liniilor de autobuz 12 și 22, de intrarea în Autogara 2 și de mica stație Rompetrol), după care o traversa și pe aceasta și intra în incinta fabricii prin spatele Stadionului Tineretului.

Tot în Bartolomeu exista o linie care deservea fabrica Romradiatoare și depozitele aflate în zona Cărămidăriei-Bazaltului, în zona unde astăzi se află Eliana Mall și Brintex. Acesta era de fapt traseul inițial al magistralei 203 Brașov-Zărnești. După modificarea acestuia pe sub podul de pe Calea Făgărașului, linia despre care vorbeam a avut doar caracter uzinal. Cel mai important punct de trecere la nivel a acestei căi era la intersecția cu strada Cărămidăriei, unde acum se află un sens giratoriu. Linia era deja ramificată, așa că în realitate se traversau vreo trei-patru căi. Zona pe care se afla această cale ferată este astăzi de nerecunoscut, doar un mic „ciot” al acesteia fiind folosit pentru manevre în apropierea barierei.

Zona Carpaților

De-a lungul străzii Carpaților exista – nu pe carosabil, ci dincolo de trotuar – o cale ferată industrială care ieșea din uzina Roman și ajungea până la fosta Temelia, ramificându-se pe parcurs către ICIM și Metrom. Trecerile la nivel erau pe strada Vasile Alecsandri (prima desființată, câteva șine mai erau vizibile până la cea mai recentă asfaltare), la intrarea în Colonia Metrom și pe Carpaților în dreptul Stadionului Metrom (se traversa linia către ICIM).

Concluzii

Aceste treceri la nivel nu au reprezentat niciodată un pericol după părerea mea. Vehiculele feroviare circulau cu viteze extrem de reduse și nu știu să se fi întâmplat vreun accident grav. Astăzi nu mai există nici una din aceste linii despre care am discutat, dar pe ici pe colo, ochiul atent poate găsi mici urme ale existenței acestora. Pe unele dintre ele le puteți vedea în câteva din fotografiile de la finalul articolului.

Alte amintiri:

I – Troleibuze
II – Gazeta de Transilvania

Advertisements

10 thoughts on “Amintiri despre Brașov III: Cu trenul pe stradă

  1. mai intai cred ca disparitia trenului si a tramvaiului tine de anchilozarea urbana a brasovului, care se tot intampla de ceva vreme incoace, daca nu cumva va da nastere unui oras destul de echilibrat peste cateva decenii. orasele aglomerate din alte tari au trenuri terestre, suspendate si prin pasaje subterane, tramvaie si metrouri, noi insa ne numaram deja epitafurile. in al doilea rand ma gandesc ce anume din ceea ce folosim noi acum si ni se pare vesnic, va ramane doar o biata umbra in peisajul urban din viitor?

  2. Pierderea tramvaiului este un mare minus la capitolul europenizare a Brașovului, mai ales că proiectul inițial din 1987 prevedea și consturirea unei linii către Dârste de la capătul de linie Saturn, doar că revoluția a făcut să se schimbe planul. Din proiectul Saturn – Dârste a apucat să fie realizată doar al doilea peron de la capătul de linie de la Saturn. În 2006 s-au ridicat niște pretexte fragile pentru eliminarea tramvaiului, în loc să se procedeze la îmbunătățirea căii de rulare. Deh, e mai ușor să distrugi decât să consturiești.

    Dispariția liniilor industriale a venit oarecum firesc. Aici nu s-a înregistrat nici o pierdere pe plan ecologic (ca și în cazul tramvaiului).

  3. Frumos mesaj pentru cine stie sa-l inteleaga. Trenurile fascineaza si pentru ca sunt intruchiparea fizica a idealului uman de mobilitate. Am amintiri frumoase cu multe linii ferate industriale.

    Cea de la Stadionul Tineretului nu servea Fartec-ul, ci avea trei ramuri: una pentru fabrica de paine din Str. Avram Iancu (ajungea in curtea acesteia pana aproape de intersectia Avram Iancu – Morii), alta pentru un mic depozit situat in spatele acesteia, pe Mihai Viteazul, iar alta traversa intr-adevar strada si mergea la fosta fabrica Cicoarea. Nu intra in Fartec. Este posibil ca Fartec sa fi avut racordul sau de cale ferata undeva la intrarea principala, pe vremea cand Str. Sportului Popular era o biata fundatura cu doua benzi. La construirea noii gari, in 1962, magistrala 200, intre actualul Pasaj Grivitei si Gara Bartolomeu a fost dublata, vechile sine mai ramanand un timp, doar pentru industrie. Linia spre Cicoarea se desprindea din ultima ramasita a vechiului traseu. Pana prin 1967, acesta a mai existat partial, mergand pe actualul Bulevard Grivitei (pe care fusese calea ferata principala spre Sighisoara), pana langa actualul Onix. Aceasta ramura ramasa infundata servea Uzina Electrica, Morile Unite (traversand Mihai Viteazul, langa locul unde acum s-a construit un bloc nou si inghesuit) si – probabil – si Fartec. Pe Str. Emil Racovita si prin spatele Uzinei Electrice existau alte doua ramuri ce completau un triunghi, folosit in ultima sa perioada doar la intoarcerea locomotivelor cu abur. Inainte fusese de fapt racordul catre gara de marfuri, ce incepea de la “Faget” inspre actuala gara. Cladirea fostei gari Suburbiu (langa intersectia Grivitei – Plevnei) a dainuit pana cand s-au construit primele blocuri din zona.

    Linia de pe Carpatilor era ultima ramasita a ceea ce a fost candva “Tramvaiul” Brasov-Satulung. Initial linia se desprindea din Bartolomeu, mergea pe Str. Lunga spre Parc (Promenada). Alta ramura venea din Piata Sfatului. Mai departe, traseul trecea pe la actuala Hidromecanica, unde avea o ramura spre Gara Veche (situata in Str. Harmanului, in spatele actualului bloc de la nr. 17). Fabrica Strungul (devenita Hidromecanica) avea propriul racord din fosta gara de pasageri “Strungul”, iar actuala Carpatex isi avea propria linie pe Str. Dorobantilor (se vede si azi racordarea larga a acestei strazi la Bulevard). Mai departe, linia servea zona industriala de pe Carpatilor, suburbiile Noua (unde avea o frumoasa gara, a carei cladire inca mai exista) si Darste, pentru a intra apoi in Sacele, pe actualul traseu al noii ocolitoare a acestui oras, spre punctul final de la Satulung (dincolo de soseaua Sacele-Tarlungeni, unde acum e o fabrica modernizata, fosta “Mobila”).

    Acesta fusese adevaratul “tren urban” al Brasovului, atat pentru pasageri cat si pentru marfa. Nationalizata in 1948, linia a fost scoasa din circuitul public in 1960, o mica parte supravietuind pana in anul 2006 ca linie industriala.

  4. Mulțumesc pentru completări. Mă bucur că reușesc să adun aici crâmpeie de informații și amintiri din partea mai multor oameni din care să construim o imagine cât mai completă a vremurilor trecute. După ce am citit acest comentariu se leagă și pentru mine mai multe lucruri.

    Nivelul de documentare și cunoștințe mă face să cred că domnul Montana este cineva de pe forumul Transira. Nu spui cine, persoană cunoscătoare. Am dreptate?

  5. Multe persoane cunosc bine chestii legate de oras, despre cai ferate sau altele. Eu am prins din zbor o farama, mai mult involuntar. Nu, lumea nu se rezuma la net, ba chiar as afirma ca este periculos sa incerci sa faci documentare pe el. Nu ader la realitatea virtuala, imi pare rau. Dar recunosc ca ma bucur cand se intampla cateodata sa vad un articol reusit, scris cu mult suflet, fie el chiar si pe Internet. Completarile sunt o placere in acest caz, sub rezerva ca pot fi pareri subiective. Interesul meu tine de latura emotionala, este strict punctual si nelegat de realitatea imediata a zilei de azi sau de polemicile la moda.

  6. Păi blogul acesta este pur subiectiv, deci nu voi acuza niciodată subiectivitatea. Nu se vrea a fi un ghid turistic, nici măcar o acoperire exhaustivă și uniformă a tuturor aspectelor orașului. De aceea nici nu îl voi prezenta vreodată ca un izvor pentru documentare. Toate articolele își au originea în interiorul autorilor și conexiunile pot părea mai mult sau mai puțin corecte celor din exterior.

  7. Despre linia de la Rafinărie păstrez o amintire de tare demult, când am descoperit-o întâmplător. Strada nu o înglobase încă în prima bandă, avea numai două benzi pavate cu calupuri tradiţionale. Între şină şi stradă era trotuar şi un rând de copaci. De partea opusă era o bucată bună de câmp liber, nu erau toate blocurile. Bulevardul Gării nu ajungea până la Hărmanului. Acolo am văzut câteva linii de tren înfundate, rămăşiţe ale vechii gări. Am rămas uimit că pe ele erau garate o mulţime de vagoane vechi ciudate, pe care scria “kasare” (m-a mirat ortografia). Erau liniile moarte ale atelierelor din apropiere.

  8. Mai exista o linie industriala(cum mergi pe Zizinului treci de pod si imediat faci stanga spre Comat)am crezut ca este parasita dar trecand pe acolo de curand am observat ca au fosat puse semne noi de circulatie (atentie trecere la nivel).Pe starda Carpatilor a mai ramas o portiune de linie chiar la intersectia cu strada Poenelor(langa stadionul Metrom) cred ca nu va mai rezista mult am tot vrut sa fac o poza

  9. Ofer la schimb o fotografie cu o porţiune din calea ferată de pe str. Hărmanului, pentru o fotografie cu vechea intersecţie dintre str. Hărmanului şi bd. Victoriei! Serios!

  10. Ofer la schimb o fotografie cu o porţiune din calea ferată de pe str. Hărmanului, pentru o fotografie cu vechea intersecţie dintre str. Hărmanului şi bd. Victoriei! Serios!
    Fotografia am făcut-o în iunie 1996, de pe podul de cale ferată Predeal-Braşov.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s