Amintiri despre Braşov I: Troleibuze

Ne-am născut în Braşov şi, fără mari variaţii – Luana a stat un semestru la Copenhaga, iar eu nu am lipsit niciodată din oraş mai mult de 20 de zile consecutive -, ne-am purtat paşii vreme de 22 de ani şi ceva pe aici. Copilărie, adolescenţă, fel de fel de etape ne sunt invariabil legate de acest oraş, fiecare cu sacul ei de amintiri. Şi pentru că mizăm foarte mult pe caracterul personal şi subiectiv al blogului de faţă, m-am gândit să inaugurez o serie de articole intitulată „Amintiri din Braşov” in care să înşirăm în mod absolut aleatoriu mici bucăţele de Braşov adunate la fel de întâmplător din varii perioade de timp. Factorul declanşator al fiecărui episod va fi cel mai probabil memoria involuntară şi nepremeditată. Mici întâmplări semnificative, locuri frecventate cu obstinaţie, trasee urmate sute de zile în şir, anotimpuri, imagini rămase pe retină, din toate sper să construim un conglomerat eterogen care poate ne va face să înţelegem mai bine cum s-a construit Braşovul propriu al fiecăruia, un Braşov personal care probabil că este diferit pentru fiecare locuitor.

Primul episod:

Troleibuze

Este una din cele mai pregnante amintiri pe care o am despre Braşovul copilăriei, poate şi pentru că se întinde pe foarte mulţi ani şi nu se referă la un anumit punct, ci la oraş în totalitate. Îmi amintesc că erau foarte multe troleibuze, atât ca trasee cât şi ca vehicule. Nu pot să spun exact de ce m-a fascinat sistemul de transport electric. Poate pentru că erau nişte vehicule inedite în peisajul rutier, poate mi se părea interesantă geometria deosebit de ordonată pe care reţeaua de contact o desena deasupra străzilor, mult mai organziată decât restul cablurilor electrice aeriene, poate de vină e reţeaua pitorească din Şchei – astăzi dispărută – care purta mastodonţii de 17 metri pe străduţele înguste către capătul de linie din Pe Tocile şi apoi îi cobora în cetate prin deschiderea îngustă a Porţii Şchei. Cert e că am reţinut toate traseele la scurt timp după ce am învăţat să citesc, fără să îmi propun acest lucru în mod expres, la fel ca şi traseele autobuzelor şi al tramvaiului. Însă atenţie: obiectul fascinaţiei mele îl reprezentau prin excelenţă troleibuzele. Nu autobuzele, nu tramvaiele, nu altceva. Urmăream modificările de trasee, iar dacă apăreau la stradă noi achiziţii, le sesizam imediat. Îmi plăcea troleibuzul şi nu prea înţelegeam de ce unii îl huleau. Era silenţios, impunător, şerpuitor, special în felul său, mereu distins de restul participanţilor la trafic.

Mai aproape de zilele noastre am aflat că în anii cei mai fericiţi pentru transportul electric braşovean reţeaua noastră era una din cele mai dense din ţară, cu un număr de trasee comparabil cu Bucureştiul, cu un parc rulant ce trecea bine de 200 de vehicule şi cu câteva planuri de extindere pe masă. La momentul respectiv însă (şcoala primară, gimnaziul şi chiar câţiva ani înainte) nu aveam termenii de comparaţie şi mi se părea ceva obişnuit, ceva ce găseşti cu siguranţă în orice oraş. Abia din 2005, când transportul cu troleibuze a căzut in dizgraţie în Braşov, am realizat amploarea sistemului existent în anii ’90. Am început să caut informaţii despre modele de vehicule, tipuri de elemente de reţea, toate astea în timp ce segmente mari ale reţelei erau dezafectate, iar transportul diesel câştiga teren în faţa celui electric, ecologic.

Pot, aşadar, să vorbesc despre o amintire care se întinde pe 18 ani. Ce a urmat după 2005 a fost însă una din cele mai urâte perioade, în care transportul electric a devenit un mic crâmpei din ceea ce era. Cele două fire paralele au dispărut rând pe rând de pe mai multe străzi şi, partea pe care eu unul am regretat-o cel mai mult, din centrul vechi, din Şchei şi de pe strada Lungă. Acum avem o grămadă de pârâitoare turceşti care ne afumă aerul de munte. Cât despre recomandările UE privind transportul ecologic, ele nu contează nici cât o ceapă degerată în pseudostrategia de dezvoltarea locală.

Dar amintirea rămâne.

Organizaţia non-guvernamentală Transira sustine transportul electric. Am găsit nenumărate fotografii, informaţii, date statistice despre transportul public braşovean pe forumul acestei instituţii, unde thread-ul dedicat judeţului Braşov adună cel mai mare număr de postări după cele refritoare la capitală. Vă recomand cu căldură să îl vizitaţi în cazul în care doriţi să aflaţi mai multe date exacte (nu am vrut să încarc acest articol cu prea multe cifre şi nume proprii).

Advertisements

2 thoughts on “Amintiri despre Braşov I: Troleibuze

  1. Nu voi uita niciodată liniile de troleibuz de pe următoarele artere: bd. Victoriei, bd. Saturn (în curba largă dintre capăt şi prima staţie montarea fixatorilor era interesantă, consolele fiind oblice), str. Lungă (unde se păstraseră console şi fixatori originali, din anii ’70 sau poate mai vechi), bd. Griviţei, Cal. Bucureşti (da, acum arată mai bine, e mai largă, dar parcă mai mult îmi plăceau plopii şi troleibuzele), bd. Muncii şi bd. Valea Cetăţii, str. Mureşenilor până la P-ţa Sfatului… Ca să nu mai spun de terminalul Livada Poştei, unul din cele mai moderne din ţară în anii ’80 şi ’90, dacă nu cumva cel mai modern.
    Reţeaua de contact era cea mai interesantă din ţară, absolut toate elementele ce susţineau firul de contact – mai puţin izolatorii – fiind vopsite cu argintiu, o vopsea rezistentă şi cu rol estetic. Consolele oblice şi cele drepte alternau în funcţie de configuraţia terenului; primele console erau mai groase decât cele apărute în anii ’80. Una dintre aceste console mai groase se putea vedea pe bd. Victoriei, imediat după traversarea bd. Gării, mergând spre centrul civic (o altă porcărie întâmplată în Braşov). Nu ştiu dacă azi mai poate fi văzută, deoarece reţeaua de pe bd. Victoriei este de mult dezafectată. Însă pe str. Lungă existau multe console groase, cum spuneam, originale din anii ’70, împreună cu fixatorii aproximativ triunghiulari (ulterior au apărut cei drepţi, compuşi din două piese gemene ce se montau în oglindă – sistem ingenios, deoarece pe aceeaşi consolă se putea monta un al doilea fir de circulaţie fără a fi nevoie să se umble la primul, deci fără perturbarea circulaţiei normale a troleibuzului).
    Schimbările frecvente de linii din anii ’90 au dus la apariţia unui aspect interesant pe Cal. Bucureşti: pe sensul spre str. Zizin, console oblice; pe sensul spre actualul Carrefour, console orizontale, drepte.
    Dispariţia troleibuzului a fost provocată parţial prin sugestionarea braşovenilor (vehicule neîngrijite, neîncălzite, deloc confortabile şi mai ales lente; deteriorarea intenţionată a reţelei de contact, mai ales la încrucişări, pentru a se provoca accidente şi blocaje de trafic), parţial ca urmare a intereselor primarului cu nume de lăutar în încasarea de comisioane din achiziţia de autobuze. La rândul lor, şoferii de troleibuz s-au bucurat de transformarea lor în şoferi de autobuz, fiindcă se arătau la orizont mărirea salariului şi posibilitatea de a se “hrăni” cu motorină.
    Oricum ar fi, Braşovul copilăriei şi al tinereţii mele, cel din perioada 1984-2002, nu-l vom mai revedea niciodată.
    M-AR INTERESA FOARTE MULT IMAGINI CU VECHEA INTERSECŢIE DINTRE STR. HĂRMANULUI ŞI BD. VICTORIEI! Înainte de demolările pentru noul centru civic…

  2. Uită-te pe http://orasulmemorabil.ro/ . Dacă răsfoiești articolele, o să găsești multe imagini cu fosta Piață Strungul, actuala zonă de la Hidromecanica (în curând fostă) și care se suprapunea cu o parte a actualului așa-zis centru civic.

    Caută până la sfârșitul site-ului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s